Se pare ca lui nea Gheorghe nu i-a placut data trecută, când a venit de Târgovişte, să cânte de unul singur. Acum, nu după mult timp, pe 2 aprilie a.c., se pregăteşte să vină cu orchestra să ne (în)cânte cu "Mahalaua Mon Amour".
Trebuie să merg nepărat, din 2 motive:
1. Am să merg la concertele dumnealui, (cel puţin la cele din Târgovişte), pentru curiozitatea care nu are margini de a vedea vreodată sala goală sau semi, şi
2. Chiar dacă nu aş vrea cred că m-ar târî nevasta-mea care-i fan Tudor Gheorghe.
joi, 12 martie 2009
sâmbătă, 14 februarie 2009
miercuri, 4 februarie 2009
Ce am promis, promis rămâne!
Nu vreau să intru în detaliu prea mult despre originea ţiganilor. Nu că nu m-ar interesa, dar nu e subiectul care vreau să-l dezbat. Mulţi cercetători susţin că ei au migrat din India şi au pătruns în Estul Europei, fiind confundaţi cu egiptenii. Nu cred că ar trebui să se supere că sunt numiţi şi ţigani şi nu numai rromi. Numele de ţigan este identitatea lor şi, uneori, numele de ţigan ia un sens greşit din cauza multora dintre ei care sunt certaţi cu legea. Nu de puţine ori se erijează în victime, însă nu fac nimic pentru a-şi depăşi condiţia. Când vine vorba de ţigani te gândeşti, în general, la belele, dar trebuie să vedem şi altă faţă a lor.
Se zice că „ţiganului când îi e foame cântă”. Ceea ce mă nedumereşte este că, oare foamea îi face să cânte aşa de bine? Şi încă ceva, există zicala: „românul s-a născut poet” şi atunci, pot spune cu certitudine şi fără nici o jenă: „Ţiganul s-a născut cântând”. Muzica lor nu este o muzică autentică, cel puţin în zilele noastre, au adaptat genul muzical oriental în care s-au născut cu genurile muzicale ale ţărilor în care au migrat. Nu cred că există o istorie a poporului lor şi nu am cercetat dacă limba pe care o vorbesc e una autentică sau sunt diferite dialecte dintr-o limbă a lor, cert e că, din cercetările pe care le-am făcut, după părerea mea, sunt cei mai buni muzicieni. Sunt, într-un fel, speciali, dacă mă gândesc. Mulţi nu ştiu să citească, nu cred că ştiu notele muzicale după portativ, dar au o ureche muzicală de invidiat.
Ei sunt cunoscuţi foarte bine pentru muzica lor, fiind preferaţii regilor şi împăraţilor. De multe ori, statutul de muzicieni de valoare le-a permis să aibă privilegii greu de obţinut altfel, când ne gândim că în secolul al XIX-lea ţiganii erau încă vânduţi ca sclavi.
În România putem auzi muzicieni ţigani cântând peste tot, de la tarafuri şi formaţii tocmite la nunţi şi botezuri, sărbători în aer liber, săli de concerte, terase şi restaurante până la festivaluri naţionale, unii făcând parte chiar şi din orchestrele simfonice foarte bine cotate.
Repertoriul lăutarilor este foarte variat, lucru cu care aceştia se mândresc. Mulţi şi-au schimbat stilul de la muzica lăutărească la manele. Cum să nu schimbe dacă asta cere piaţa? Trebuie recunoscut că, pentru bani, ceea ce mi se pare normal. Am văzut de curând pe un post de televiziune, în cadrul unei emisiuni unde a fost invitat cunoscutul Dan Bursuc cu orchestra şi câţiva cântăreţi pe care îi manageriază. Au cântat muzică de toate genurile fără niciun fel de repetiţie, de la manele, gen care i-au consacrat până la vals, care este muzica eleganţei şi rafinamentului.
Trecând iarăşi la ale noastre, trebuie să recunoaştem că folclorul românesc s-a bazat pe vioara, ţambalul şi, uneori, pe vocea ţiganului. Poate cel mai bun exemplu de muzică ţigănească autentică o reprezintă Ursarii din Clejani.
Angel şi lăutarii săi din Clejani au călătorit mult în vest cu numele de Taraf de Haidouks, unde au avut numeroase concerte, umplând sălile cu ascultători şi admiratori. Muzica pe care aceştia o cântă are influenţe de Rrom-pop, Rock şi muzica halay din Turcia.
Că tot a venit vorba de localităţi unde se cântă muzică ţigănească sau, mai bine zis, de unde s-au ridicat mai marii muzicii lăutăreşti. Eu ştiu, şi ţin să cred, că „spuma” lăutarilor au dat-o localităţile Clejani din Giurgiu şi Fântânele din Dâmboviţa. Sunt lăutari care au ajuns mari artişti şi din alte părţi, şi, aici pot aminti: Cornelia Catanga, este venită din Zeletin, o localitate de la graniţa dintre judeţul Buzău şi Prahova. Trebuie să spun aici că în tinereţea ei cânta la restaurantul Siriu, din oraşul Pătârlagele unde părinţii mei îşi amintesc de ea că era o „ţigăncuşă care cânta bine şi din gură şi la acordeonul ei cu burduful spart, dar lipit cu leucoplast”. Cum a ajuns unde este acum nu ştiu, cert e că muzica ei încântă şi poate a ajutat-o şi căsătoria ei cu Aurel Pădureanu, tot un lăutar de stofă bună. Alţi lăutari de renume sunt: Nelu Ploieşteanu, Viorica şi Ioniţă din Clejani, nu îi putem uita pe mai marii Gabi Lunca, Ionel Tudorache, Ion Onoriu, Fărămiţă Lambru, Ilie Udilă, Marcel Budală, Bebe Şerban, Vasile Pandelescu, Gică Cristea, Ştefan Tudorache, Victor Gore, Gheorghe Lambru, Nicu Bela, Sile Ungureanu, Constantin Bordeianu, Stelian Apostol, Petre Mihalcea, Costel de la Bolintin, Fulgerică, Nelu Batalu, Ionică Minune, Marian Mexicanu etc. Astea mi-au venit acum în minte, pot scrie mult mai mult, dar nu cred că este de ajuns. Am dat câteva exemple, unii sunt bătrâni, alţii nu mai cântă, alţii sunt acum în top şi, alţii… nu mai sunt.
Filmul muzical Latcho Drom făcut în 1993 de producătorul Tony Gatlif, încearcă să redea istoria ţiganilor. Filmul începe cu plecarea lor din India, ajungând până în zilele noastre luând fiecare ţară europeană şi arătând cum s-au adaptat ţiganii în ţara respectivă. Bineînţeles, fiind film muzical, ce formaţie de lăutari putea să cânte din România? Taraful din Clejani (Taraful de Haidouks).
Putem vorbi de o muzică lăutărească revoluţionară. Dacă înainte, ţiganul lua două linguri şi un tuci şi îşi ajusta muzica cu vocea, acum, în zile noastre, au evoluat având pe lângă instrumentele tradiţionale vioară, acordeon, ţambal etc. şi instrumente de percuţie şi chiar sunete electronice făcute pe calculator. Personal, îmi place să-i spun muzica lăutărească secularizată. Un bun exemplu sunt Viorica şi Ioniţă din Clejani, care au compus melodia „Dale, Dale” pe care o cântă împreună cu fiica lor, Margherita. Această melodie îmbină foarte bine stilul vechi al lăutarilor cu muzica modernă electronică.
Muzica lăutărească, deşi mulţi nu recunosc, este buna dispoziţie a petrecerilor, ea este modelată după cum crede fiecare, care o cântă. Sunt foarte multe piese care au mai multe variante de versuri şi sunt cântate de formaţii care au minimul sau plus de instrumente, dar linia melodică fiind păstrată. Am să dau exemplu melodia „La Chilia-n port” varianta cântată de Ionel Tudorache http://www.youtube.com/watch?v=dfh78WdujXs şi varianta cântată de Nelu Ploieşteanu, http://www.youtube.com/watch?v=_qWUcWeDf2U (oare dictatura comunistă să fi fost de vină?).
Cred că mai sunt multe de spus dar deocamdată las doar atât.
Se zice că „ţiganului când îi e foame cântă”. Ceea ce mă nedumereşte este că, oare foamea îi face să cânte aşa de bine? Şi încă ceva, există zicala: „românul s-a născut poet” şi atunci, pot spune cu certitudine şi fără nici o jenă: „Ţiganul s-a născut cântând”. Muzica lor nu este o muzică autentică, cel puţin în zilele noastre, au adaptat genul muzical oriental în care s-au născut cu genurile muzicale ale ţărilor în care au migrat. Nu cred că există o istorie a poporului lor şi nu am cercetat dacă limba pe care o vorbesc e una autentică sau sunt diferite dialecte dintr-o limbă a lor, cert e că, din cercetările pe care le-am făcut, după părerea mea, sunt cei mai buni muzicieni. Sunt, într-un fel, speciali, dacă mă gândesc. Mulţi nu ştiu să citească, nu cred că ştiu notele muzicale după portativ, dar au o ureche muzicală de invidiat.
Ei sunt cunoscuţi foarte bine pentru muzica lor, fiind preferaţii regilor şi împăraţilor. De multe ori, statutul de muzicieni de valoare le-a permis să aibă privilegii greu de obţinut altfel, când ne gândim că în secolul al XIX-lea ţiganii erau încă vânduţi ca sclavi.
În România putem auzi muzicieni ţigani cântând peste tot, de la tarafuri şi formaţii tocmite la nunţi şi botezuri, sărbători în aer liber, săli de concerte, terase şi restaurante până la festivaluri naţionale, unii făcând parte chiar şi din orchestrele simfonice foarte bine cotate.
Repertoriul lăutarilor este foarte variat, lucru cu care aceştia se mândresc. Mulţi şi-au schimbat stilul de la muzica lăutărească la manele. Cum să nu schimbe dacă asta cere piaţa? Trebuie recunoscut că, pentru bani, ceea ce mi se pare normal. Am văzut de curând pe un post de televiziune, în cadrul unei emisiuni unde a fost invitat cunoscutul Dan Bursuc cu orchestra şi câţiva cântăreţi pe care îi manageriază. Au cântat muzică de toate genurile fără niciun fel de repetiţie, de la manele, gen care i-au consacrat până la vals, care este muzica eleganţei şi rafinamentului.
Trecând iarăşi la ale noastre, trebuie să recunoaştem că folclorul românesc s-a bazat pe vioara, ţambalul şi, uneori, pe vocea ţiganului. Poate cel mai bun exemplu de muzică ţigănească autentică o reprezintă Ursarii din Clejani.
Angel şi lăutarii săi din Clejani au călătorit mult în vest cu numele de Taraf de Haidouks, unde au avut numeroase concerte, umplând sălile cu ascultători şi admiratori. Muzica pe care aceştia o cântă are influenţe de Rrom-pop, Rock şi muzica halay din Turcia.
Că tot a venit vorba de localităţi unde se cântă muzică ţigănească sau, mai bine zis, de unde s-au ridicat mai marii muzicii lăutăreşti. Eu ştiu, şi ţin să cred, că „spuma” lăutarilor au dat-o localităţile Clejani din Giurgiu şi Fântânele din Dâmboviţa. Sunt lăutari care au ajuns mari artişti şi din alte părţi, şi, aici pot aminti: Cornelia Catanga, este venită din Zeletin, o localitate de la graniţa dintre judeţul Buzău şi Prahova. Trebuie să spun aici că în tinereţea ei cânta la restaurantul Siriu, din oraşul Pătârlagele unde părinţii mei îşi amintesc de ea că era o „ţigăncuşă care cânta bine şi din gură şi la acordeonul ei cu burduful spart, dar lipit cu leucoplast”. Cum a ajuns unde este acum nu ştiu, cert e că muzica ei încântă şi poate a ajutat-o şi căsătoria ei cu Aurel Pădureanu, tot un lăutar de stofă bună. Alţi lăutari de renume sunt: Nelu Ploieşteanu, Viorica şi Ioniţă din Clejani, nu îi putem uita pe mai marii Gabi Lunca, Ionel Tudorache, Ion Onoriu, Fărămiţă Lambru, Ilie Udilă, Marcel Budală, Bebe Şerban, Vasile Pandelescu, Gică Cristea, Ştefan Tudorache, Victor Gore, Gheorghe Lambru, Nicu Bela, Sile Ungureanu, Constantin Bordeianu, Stelian Apostol, Petre Mihalcea, Costel de la Bolintin, Fulgerică, Nelu Batalu, Ionică Minune, Marian Mexicanu etc. Astea mi-au venit acum în minte, pot scrie mult mai mult, dar nu cred că este de ajuns. Am dat câteva exemple, unii sunt bătrâni, alţii nu mai cântă, alţii sunt acum în top şi, alţii… nu mai sunt.
Filmul muzical Latcho Drom făcut în 1993 de producătorul Tony Gatlif, încearcă să redea istoria ţiganilor. Filmul începe cu plecarea lor din India, ajungând până în zilele noastre luând fiecare ţară europeană şi arătând cum s-au adaptat ţiganii în ţara respectivă. Bineînţeles, fiind film muzical, ce formaţie de lăutari putea să cânte din România? Taraful din Clejani (Taraful de Haidouks).
Putem vorbi de o muzică lăutărească revoluţionară. Dacă înainte, ţiganul lua două linguri şi un tuci şi îşi ajusta muzica cu vocea, acum, în zile noastre, au evoluat având pe lângă instrumentele tradiţionale vioară, acordeon, ţambal etc. şi instrumente de percuţie şi chiar sunete electronice făcute pe calculator. Personal, îmi place să-i spun muzica lăutărească secularizată. Un bun exemplu sunt Viorica şi Ioniţă din Clejani, care au compus melodia „Dale, Dale” pe care o cântă împreună cu fiica lor, Margherita. Această melodie îmbină foarte bine stilul vechi al lăutarilor cu muzica modernă electronică.
Muzica lăutărească, deşi mulţi nu recunosc, este buna dispoziţie a petrecerilor, ea este modelată după cum crede fiecare, care o cântă. Sunt foarte multe piese care au mai multe variante de versuri şi sunt cântate de formaţii care au minimul sau plus de instrumente, dar linia melodică fiind păstrată. Am să dau exemplu melodia „La Chilia-n port” varianta cântată de Ionel Tudorache http://www.youtube.com/watch?v=dfh78WdujXs şi varianta cântată de Nelu Ploieşteanu, http://www.youtube.com/watch?v=_qWUcWeDf2U (oare dictatura comunistă să fi fost de vină?).
Cred că mai sunt multe de spus dar deocamdată las doar atât.
joi, 22 ianuarie 2009
Pentru viitor...
Vreau să vă vorbesc despre lăutari implicit muzică lăutărească. Vreau fac un articol complet poate a mai fost dezbătut, poate nu. Dar despre muzica lăutărească autentică... nu s-a prea vorbit. Drept e, în ţigănie, cum zice tot românu` intri dar nu ştii cum ieşi.
Pentru introducere în tematică vă sugerez linkul http://www.youtube.com/watch?v=AWto0aRhUdY, o melodie cântată de Taraful Haidouks.
Pentru introducere în tematică vă sugerez linkul http://www.youtube.com/watch?v=AWto0aRhUdY, o melodie cântată de Taraful Haidouks.
Nene Tudore continuare
După cum spuneam puţin mai sus, ce treabă au glumele politice în spectacol de muzică şi poezie literară? Spectacolul, după titul şi după cum ne-a relatat Maestrul, se vrea să fie unul complet care să treacă prin muzică, poezia de la începuturile ei pe meleagurile româneşti şi până la poezia modernă şi contemporană.
Personal, cred că este un angajament pe care Maestrul şi-l asumă şi care v-a fi pus la punct într-un final, dar nu prea curând, mai e mult de muncă. Chiar dumnealui spunea că a încercat să se intereseze şi să vadă care este cântecul specific pentru fiecare zonă a ţării şi a întâlnit dificultăţi (Ţara Românească, Moldova, Ardeal).
Spectacolul a fost, ca de obicei, unul cu sala plină. Oraşul romanţei încă răspunde pozitiv invitaţiilor la spectacole culturale. Cred că în linii mari a plăcut dar nu a depăşit limitele aşteptărilor. Din curioziate, aş vrea să ştiu de câte ori s-a anulat vreun spectacol de-al Maestrului pentru că nu s-au vândut bilete?
Personal, cred că este un angajament pe care Maestrul şi-l asumă şi care v-a fi pus la punct într-un final, dar nu prea curând, mai e mult de muncă. Chiar dumnealui spunea că a încercat să se intereseze şi să vadă care este cântecul specific pentru fiecare zonă a ţării şi a întâlnit dificultăţi (Ţara Românească, Moldova, Ardeal).
Spectacolul a fost, ca de obicei, unul cu sala plină. Oraşul romanţei încă răspunde pozitiv invitaţiilor la spectacole culturale. Cred că în linii mari a plăcut dar nu a depăşit limitele aşteptărilor. Din curioziate, aş vrea să ştiu de câte ori s-a anulat vreun spectacol de-al Maestrului pentru că nu s-au vândut bilete?
marți, 20 ianuarie 2009
Nene Tudore
Taina cuvintelor...,
Ca în fiecare an, după cum ne/am obişnuit nea Gheorghe, vine de doua sau trei ori pe an cu câte un spectacol. Anul acesta a venit cu un concert care nu e chiar complet sau mai bine zis, nepus la punct. După cum ne-a obişnuit Maestrul, glumele cu tentă intelectuală sunt nelipsite, unele cam exagerete, ce-i adevărat, dar şi cu tentă politică? ce are de-a face politica cu literatura? cred ca voi continua sa scriu, dar am un piculetz de treabă... http://www.youtube.com/watch?v=3HafTk_On80 ca sa nu va plictisiti ascultati doina iubirii... fluierată
Ca în fiecare an, după cum ne/am obişnuit nea Gheorghe, vine de doua sau trei ori pe an cu câte un spectacol. Anul acesta a venit cu un concert care nu e chiar complet sau mai bine zis, nepus la punct. După cum ne-a obişnuit Maestrul, glumele cu tentă intelectuală sunt nelipsite, unele cam exagerete, ce-i adevărat, dar şi cu tentă politică? ce are de-a face politica cu literatura? cred ca voi continua sa scriu, dar am un piculetz de treabă... http://www.youtube.com/watch?v=3HafTk_On80 ca sa nu va plictisiti ascultati doina iubirii... fluierată
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
